Domnul Jose din Toate numele este doar o rotiță dintr-un mecanism foarte bine pus la punct și perfect funcțional într-o lume complet birocratizată (ale cărei coordonate spațiu-timp rămân necunoscute). Domnul Jose este una dintre rotițele Arhivei Generale și responsabil cu istoria personală a tuturor oamenilor vii sau morți. Funcționar al Arhivei, el are acces la datele tuturor nașterilor și morților din lume. Are acces oricând își dorește la situația maritală a celor înregistrați, la încrengăturile și complicațiile care rezultă din căsătorii/divorțuri sau la viața urmașilor mirilor. El însuși însă nu are familie sau rude, domnul Jose are doar o singură iubită în viața sa și aceasta este însăși Arhiva Generală.
Locuiește cu ea (pentru că locuința sa este practic lipită de clădirea Arhivei) și o cunoaște cel mai bine pentru că în fond fiind singur pe lume nici nu are altceva mai bun de făcut). Acest lucru se va schimba însă atunci când, tot din lipsă de ocupație, cinstitul funcționar se decide să caute toate datele scrise vreodată despre oamenii celebri ale căror dosare îi sunt la îndemână și să alcătuiască un fel de bigrafii complete ale acestora. Știe că astfel încalcă niște reguli și știe că se găsește în ilegalitate însă odată treaba pornită nu se poate opri din misiunea pe care și-o propune. Pasiunea sa pentru bigrafiile celebrităților este una inocentă așa cum este pasiunea oricărui colecționar față de obiectele de colecție fie că acesta strânge: timbre, monede, medalii, cutii de chibrite, porțelanuri, pietre, etc. Domnul Jose nu dorește altceva decât să pună ordine într-o lume dominată de haos. Secretomania cu care înconjoară această îndeletnicire are legătură mai mult cu faptul că domnul Jose nu are prieteni iar față de puținii colegi cu care se înțelege are o atitudine extrem de rezervată. Inocența alcătuirii colecției sale este însă compromisă la un moment dat de către autoritate atunci când i se interzice folosirea ușii de comunicare între locuința sa și cea a clădirii Arhivei. Așa devine domnul Jose un răzvrătit împotriva sistemului.
Într-un fel, monotonia zilelor în care funcționarul cinstit aranja dosarele vechi și le înregistreaza pe cele noi se schimbă cu monotonia serilor în care el încalcă regulile locului său de muncă în căutarea informațiilor despre celebrități. Asta până când descoperă un personaj misterios, o femeie aparent necunoscută, despre care îi este imposibil să afle amănuntele atât de necesare unei munci bine făcute. Căutarea misterioasei femeie se transformă în obsesie iar domnul Jose începe să încalce și mai multe reguli și să-și riște integritatea fizică (și oarecum și cea morală).
Deși romanul se numește Toate numele, în realitate, femei și bărbați deopotrivă, personajele lui Saramago, înafara domnului Jose nu au nume, sunt recunoscuți fie după funcția lor, fie după locul în care locuiesc. Iar registratorul deși are și un nume de familie pe lângă prenumele Jose nu se prezintă niciodată cu ambele nume pentru că știe că interlocutorii nu păstrează în minte decât primul cuvânt. Și n-am găsit nici o descriere fizică a personajelor, nici măcar a domnului Jose. Saramago ne lasă să ne imaginăm singuri cum arată cei implicați în poveste și cu siguranță imaginația mea a zburat la diverși funcționari posaci cu care am avut de a face vreodată. Am scri acest text pentru că am avut mult de a face în ultima perioadă cu diverși funcționari, ascunși în spatele unor ghișee și mi-am imaginat că în spatele acelor ghișeurilor, după terminarea programului, toți acești oameni organizați și înconjurați de dosare și acte trebuie să aibă o viață mult mai complicată și aventuroasă decât pare la prima vedere, oricât de enervanți ni s-ar părea nouă, celor care-i măsurăm nerăbdători în tomuri de hârtie.